Minte-ma frumos...

Am depasit deja faza in care ma intrebam copilareste de ce oamenii care ma mint in fata nu "poseda", pe langa alte "calitati" scoase din Cutia Pandorei, si nasul lui Pinocchio...

Ma scoteau din minti d-soarele care imi zambeau in fata si imi aruncau 2-3 argumente, doar doar o sa le mananc din palma...D-soarele inca exista, eu...la fel, dar altfel...

Pana acum 2 ani, cand ma intreba popa la unica spovedanie anuala(inainte de Paste) daca mint, ii raspundeam DA de frica Barbosului care ma "vede"...Si raspundeam asa pe nerasuflatelea ca sa nu aiba timp sa ma intrebe si cum si cat mint...Acum, s-a schimbat foaia- trebuie sa-mi asum(cica vine o data cu varsta)!

Adevarul e ca mintim de la prima interactiune matinala:

"- Ce faci?
 - Bine!"

Zau???

Mintim intr-una...Din dorinta de a ne proteja, de a epata, din grandomanie, din schizofrenie, din dezinteres, din superficialitate si in final, din reflex...

Mintim pt ca asteptam foarte mult si foarte multe de la adevar...Ne iluzionam si speram la binele si justitia suprema, dar...Adevarul se arata in alt fel decat ni l-am imaginat sau nu se arata deloc... Asa ca toata lumea minte si pentru ca adevarul e dezamagitor...

Mintim pt ca traim in realitati diferite, desi lumea pare sa fie aceeasi pt toata LUMEA...Ceea ce poate fi adevarat pt mine, pt tine poate fi eronat, gresit, inadmisibil, ridicol, penibil etc...

Mintim ca sa supravietuim...

Iardac-o fi adevarat ca "o viata avem", macar sa ne mintim bine si frumos de-a lungul ei!

Veni, vidi, vici...ROMA!

Am avut parte de o surpriza de proportii anul acesta de Paste- iepurasul mi-a adus o vacanta la Roma! Dincolo de cei peste 10 km de mers pe jos zilnic, recunosc ca a fost primul Paste in care m-am vazut nevoita sa reinventez traditia. In lipsa de oua rosii, am ciocnit oua de ciocolata.

 Am trecut printr-un adevarat tur de forta- 4 zile de mers si vizitat non-stop. Mi-am dorit foarte mult sa vad capitala Italiei si sa ajung la Vatican chiar de Paste. Colosseum-ul, Columna lui Traian, Palatul Vittorio Emanuelle, Bazilica Vaticanului, Pantheonul si Castelul Sant Angelo sunt doar cateva din edificiile vizitate si trebuie sa recunosc ca m-am indragostit iremediabil de Roma.

Acum sunt gata sa trec de la street walking, la street dance in stil MTV- avand in vedere ca in weekend are loc finala nationala SDK World la Bucuresti, eveniment la care MTV este partener oficial, iar eu voi fi ca de obicei, pe pozitii. Pana atunci, iata cateva poze din vacanta! :)

 

 

 

 

 

 

Oda verii...:)

 

Peste tot miroase-a liliac...
Albinele-si poarta soarele-n varf de ac...
Inimii nu-i poti veni de hac...
Nu-i poti intoarce spatele sau pune capac!
E bine cand vara se tine de cuvant ca Schwarzenegger si clasicu-i:

"I'll be back!"

Friend or foe?

Mintea ti-e tintuita in cele mai groaznice piroane...Te simti amortit si lipsit de vlaga...Iti transpira palmele, simti fiorii reci ai groazei pe spate, iar aerul ti se scurge din plamani...Pana si pentru tine e un mister cum de mai respiri... Ai inghetat doar la gandul ca ti s-a intamplat TIE dintre toti oamenii una ca asta, ca TU dintre toti cei pe care-i cunosti a ajuns sa cunoasca senzatia de gol...Si-ti vine sa te-arunci in gol...In marele nimic pe care nu l-ai vazut niciodata de jur imprejurul tau, dar acum ai ajuns sa-l cunosti ca pe tine insuti. Ai simtit asta, ai ramas blocat, te-ai invartit in cerc in capul tau si ai zbierat la tine in oglinda ori de cate ori viata, realitatea, oamenii dragi te-au dezamagit sau...TU te-ai dezamagit. Suntem pusi in situatii necunoscute noua, imposibile, care nu se racordeaza in niciun fel la scara nostra de valori si care ne testeaza permanent anduranta la haosul in care traim- la aceasta noua varianta de existenta. Cu siguranta, experientele ne slefuiesc, ne transforma, ne misca si plimba de colo-colo, pana nu mai suntem NOI... Redevenim NOI cand ne reinventam si ne dorim asta. Zilnic ne luptam cu demonii interiori si fantomele orgoliului, pt a re-invata sa zambim, sa ne bucuram de prima raza de soare a zilei de luni, de cerul albastru, de cafea de dimineata, de mirosul de liliac, de soare, de mare, de ochii lui/ei, de prima noastra plimbare, de "nimicurile" care de fapt ne fac FERICITI! Ne stimulam creierul, ne activam, reactivam si dezactivam sinapsele in functie de drumul pe care ni-l alegem - PRO sau CONTRA propriei persoane si ajungem acolo unde ne dorim doar daca ne dorim cu-adevarat! Ne place sa credem ca suntem umani, dar de fapt ne programam si reprogramam si reprogramam si tot asa...In functie de propriile interese, predispozitii, gene etc. E o vorba care spune ca "fiecare dintre noi e cel mai bun prieten, de fapt, pentru el insusi". So...are you gonna be your friend or your foe?